Propolis

Despre propolis se poate spune că este miracolul de o vârstă cu istoria omenirii.

Minunatul propolis a fost cunoscut și folosit încă dinaintea apariției primelor texte scrise, când datorită calităților sale bacteriologice medicina veche l-a prescris pentru tratarea multor maladii.

Dacă egiptenii, chinezii, grecii și romanii l-au folosit mai ales pentru tratarea leziunilor pielii, Plinius relatează în textele sale că medicii utilizează propolisul ca medicament, deoarece reduce umflăturile, ușurează durerile și tratează inflamațiile atunci când pentru acestea nu mai este nici o speranță.

La rândul lui, Hipocrate, îl folosea în special pentru inflamații și ulcere.

În ceea ce privește primele însemnări asupra produselor stupului de albine, acestea provin din vechiul Babilon, când mierea a fost folosită ca mijloc de plată și ca hrană pentru animalele sfinte.

În secolul al XII-lea, propolisul a fost folosit în Europa în special pentru uz extern, devenind mult mai bine cunoscut după publicarea la sfârșitul secolului al XVI-lea a cărții Istoria Plantelor de John Gerard, în care acesta a arătat că propolisul poate oferi un tratament pentru numeroase boli și dureri.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul Razboiului Burilor, este semnalat utilizarea în tratarea rănilor, cu rezultate excepționale, de către medicul Pavel Meier, a unei alifii din vaselină și propolis.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.

This post is also available in: Engleză