Hamamelis

Arbore nord-american, hamamelisul este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.

În scop medicinal se utilizează scoarţa şi frunzele de hamamelis. Frunzele se culeg în timpul verii, înainte de a deveni maronii iar scoarţa se recoltează toamna sau primăvara. Odată uscate, frunzele şi scoarţa de hamamelis sunt folosite la prepararea de infuzii, pulberi, extracte lichide şi uscate şi tincturi.

Compuşii activi ai palmierului pitic sunt uleiul volatil, saponinele steroidiene, flavonoidele, acizii graşi şi polizaharidele. Planta este un tonic şi unul dintre puţinele remedii vegetale considerate anabolizante – adică întăreşte şi creşte masa ţesuturilor organismului.

Hamamelisul este indicat în tratamentul eczemelor, tromboflebite, ulcere varicoase, varicozitati, hemoragii post traumatice, hemoroizi, varice esofagiene, contuzii, hemoragie intra oculară, varicocel, orhita, eritemului (o înroşire a pielii datorată dilatării vaselor sangvine), pentru tratarea problemelor circulatorii precum durerile din gambe etc.

O formulă cu hamamelis a fost găsită ca fiind eficientă împotriva bacteriei Staphylococcus aureus şi a ciupercii Candida albicans.
Calităţile antibacteriene şi calmante ale plantei o recomandă ca ingredient în ape de gură sau coliruri.