Astragalus

Frumoasa astragalus a fost descoperită în urmă cu 5000 de ani de marele împărat chinez, fondatorul medicinii tradiționale chineze, Shen Nong, planta fiind de altfel și acum una dintre cele mai utilizate în China. În Occident, astragalus a fost introdusă abia în anul 1800l când a fost adăugată în compoziția preparatelor tonice.

Planta acţionează la nivelul meridianelor: inimă, plămâni şi splină, fiind recomandată în deficitul energiei qi (numită şi ,,energia defensivă’’sau ,,energia de apărare”) şi pentru  creşterea rezistenţei organismului. Astragalus contribuie la menţinerea funcţionării normale a sistemului imunitar (susţine organismul în lupta împotriva virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor), menţinerea în limite normale a capacităţii de adaptare şi regenerare a organismului și  buna funcţionare a ficatului, rinichilor şi inimii.

Astragalus contribuie şi la stimularea producerii de celule stem în măduvă, în ţesutul limfatic şi diferenţierea lor în celule active ale sistemului imunitar, la reducerea efectelor secundare ale radioterapiei, la îmbunătăţirea funcţiilor timusului şi ale splinei. Totodată, favorizează creşterea capacităţii de răspuns a organismului la factorii de stres.

This post is also available in: Engleză